9 definiții pentru panromanic
Explicative DEX
PANROMANIC, -Ă, panromanici, -ce, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. – Pan1- + romanic.
PANROMANIC, -Ă, panromanici, -ce, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. – Pan1- + romanic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
panromanic, ~ă a [At: HEM 1557 / Pl: ~ici, ~ice / E: pan1 + romanic] 1-2 Care se referă (la toate popoarele sau) la toate limbile romanice. 3-4 Care aparține tuturor (popoarelor sau) limbilor romanice. 5-6 Care este specific tuturor (popoarelor sau) limbilor romanice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PANROMANIC, -Ă, panromanici, -e, adj. Care aparține tuturor popoarelor romanice sau neolatine; care se referă la popoarele romanice sau neolatine. (Scris și pan-romanic) Vocala organică «e» și sensul cel fundamental pan-romanic al cuvîntului, ambele s-au păstrat la noi intacte. La HEM 1557.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PANROMANIC, -Ă adj. Referitor la toate popoarele romanice sau neolatine. [Cf. germ. panromanisch].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PANROMANIC, -Ă adj. referitor la toate popoarele romanice. (< germ. panromanisch)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PANROMANIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de toate popoarele și limbile romanice; propriu tuturor popoarelor și limbilor romanice. Fenomen ~. /pan- + ramanic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
panromanic adj. m., pl. panromanici; f. panromanică, pl. panromanice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
panromanic adj. m., pl. panromanici; f. panromanică, pl. panromanice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
panromanic adj. m. romanic
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
panromanic, panromanicăadjectiv
- 1. Care aparține (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Vocala organică «e» și sensul cel fundamental pan-romanic al cuvîntului, ambele s-au păstrat la noi intacte. La HEM 1557. DLRLC
-
etimologie:
- Pan- + romanic DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.