PANPSIHISM s. n. Doctrină potrivit căreia întreaga materie are proprietăți psihice sau de natură psihică. – Din fr. panpsychisme.

panpsihism sn [At: DN² / Pl: (rar) ~e / E: fr panpsychisme] Concepție potrivit căreia toate elementele naturii ar fi însuflețite și înzestrate cu psihic.

PANPSIHISM s. n. Concepție potrivit căreia toate elementele din natură ar fi înzestrate cu psihic. – Din fr. panpsychisme.

PANPSIHISM s.n. Concepție idealistă potrivit căreia toate elementele din natură ar fi însuflețite și înzestrate cu psihic. [< fr. panpsychisme, cf. gr. pas – tot, psyche – suflet].

PANPSIHISM s. n. concepție idealistă potrivit căreia toate elementele din natură ar fi însuflețite și înzestrate cu psihic. (< fr. panpsychisme)

PANPSIHISM n. Concepție conform căreia toate obiectele din natură sunt însuflețite și înzestrate cu psihic. /<fr. panpsychisme

panpsihism s. n.

panpsihism s. n.

panpsihism s. n.

PANPSIHÍSM (< fr. {i}; {s} pan- + gr. psykhe „suflet”) s. n. (FILOZ.) Concepție potrivit căreia toate lucrurile din Univers, chiar și fragmentele aparent inerte de materie, sunt înzestrate cu un anumit grad de conștiință. Variate de p. au fost susținute de pythagoricieni, Plotin, Leibniz, Schopenhauer, iar în sec. 20, mai ales, de A.N. Whitehead.