PANMIELOFTIZÍE (< fr. {i}; {s} pan- + gr. myelos „măduvă” + phtisis „ftizie”) s. f. (MED.) Boală a măduvei oaselor caracterizată prin scăderea, până la dispariție, a celulelor hematopoetice din măduva osoasă, în urma acțiunii unor agenți fizici, toxici sau infecțioși. Se manifestă prin anemie, hemoragii, infecții și scăderea masivă a hematiilor, trombocitelor și leucocitelor din sânge.