PANÍCUL, panicule, s. n. Tip de inflorescență în formă de chiorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt și ele ramificate și poartă flori, spiculețe sau capitule2. [Var.: panículă s. f.] – Din lat. panicula, fr. panicule.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PANÍCUL ~e n. bot. Inflorescență compusă, având forma unui ciorchine cu ramurile secundare ramificate. /<lat. panicula, fr. panicule
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PANÍCUL s.n. 1. Inflorescență în formă de ciorchine sau de spic. 2. (Anat.) Strat de țesut alcătuit dintr-un singur tip tisular. [Var. paniculă s.f. / < fr. panicule, cf. lat. panicula].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PANÍCUL1 s. n. inflorescență în formă de ciorchine compus, cu axul principal ramificat, axele secundare formând spiculețe uniforme; racem compus. (< fr. panicule, lat. panicula)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PANÍCUL2 s. n. (anat.) strat de țesut dintr-un singur tip tisular. (< fr. panicule, lat. paniculus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PANÍCUL s. (BOT.) racem compus.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
panícul s. n., pl. panícule
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pánic adj. m., pl. pánici; f. sg. pánică, pl. pánice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink