7 definiții pentru „pandantiv”   declinări

PANDANTÍV, pandantive, s. n. 1. Bijuterie care se poartă la gât, atârnată de un lănțișor sau de o panglică. 2. Element arhitectural în formă de triunghi sferic cu vârful în jos, situat în colțurile arcelor mari care sprijină o cupolă sau o turlă. – Din fr. pendentif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

pandantív s. n., pl. pandantíve
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PANDANTÍV ~e n. 1) Obiect de podoabă care se poartă la gât, atârnat de un lănțișor. 2) Element de construcție de forma unui triunghi sferic, aflat între arcele ce susțin o cupolă. /<fr. pendentif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PANDANTÍV s.n. 1. Bijuterie, piatră prețioasă în formă rotundă sau ovală, care se poartă atârnată la gât. 2. Porțiune a unei bolți sferice aflată între arcele mari care susțin o cupolă. [Var. pendantiv s.n. / < fr. pendentif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PANDANTÍV s. n. 1. bijuterie, piatră prețioasă rotundă sau ovală, care se poartă atârnată la gât. 2. porțiune triunghiulară a unei bolți sferice între arcele mari care susțin o cupolă sau o turlă. (< fr. pendentif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pandantív s. n., pl. pandantíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ceas-pandantív s.n. 1965 Ceas care servește drept pandantiv. ◊ „Silvia a primit de la bunicii ei paterni un ceas-pandantiv.”; v. ceas-broșă (din ceas + pandantiv)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink