23 de definiții pentru pandalie
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PANDALIE, pandalii, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Criză nervoasă, furie; toană; capriciu. – Et. nec.
PANDALIE, pandalii, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Criză nervoasă, furie; toană; capriciu. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
pandalie sf [At: CARAGIALE, S. N. 57 / V: (reg) ~lale sfp, ~ara, (îvr) ~dolie (A și: ~olie), ~nta~ / Pl: ~ii / E: cf Pantelimon] (Pop; mpl) 1 Criză nervoasă Si: (fam) nevrica. 2 (Spc) Criză epileptică Si: (pop) năbădaie, (reg) hachiță, (îrg) nafaca.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PANDALIE ~i f. mai ales la pl. pop. fam. Stare de enervare foarte puternică și violentă; criză de nervi; furie. [G.-D. pandaliei] /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pandalale sfp vz pandalie[1] corectat(ă)
- În original, incorect tipărit: vz pandalic — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pandara sf vz pandalie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pandolie sf vz pandalie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pantalie sf vz pandalie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PANDALII s. f. pl. (Regional) Furii, toane, criză de nervi. Dacă la miezul nopții îl apucă pandaliile, nimeni nu-i spune nimic. STANCU, D. 49. Acesta avea, în răstimpuri, furii, «pandalii» groaznice, dar... simțindu-le cînd îi vin, se-nchidea el singur înainte și sta ascuns pînă-i treceau. M. I. CARAGIALE, C. 66. – Variantă: pandolii (CARAGIALE, T. II 115) s. f. pl.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PANDOLII s. f. pl. v. pandalii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pandalii (pandolii) f. pl. pop. furii, toane: i-a venit, l’au apucat pandaliile. [V. Pantelii].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pandolii f. pl. V. pandalii: el nu s’a sinchisit de pandoliile ei CAR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pandalíĭ și -oliĭ f. pl. (cp. cu ngr. pantolmia, pron. pand-, curaj nebunesc). Munt. Fam. Pale, furiĭ, toane, hachiță: a-țĭ veni, a te apuca pandaliile.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pandolíĭ, V. pandaliĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pandalie (fam.) s. f., art. pandalia, g.-d. art. pandaliei; pl. pandalii, art. pandaliile (desp. -li-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pandalie (fam.) s. f., art. pandalia, g.-d. art. pandaliei; pl. pandalii, art. pandaliile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pandalie s. f., pl. pandalii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PANDALIE s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pandalie s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PANDALII s. pl. v. furie, înverșunare, mânie, nervi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pandalii s. pl. v. FURIE. ÎNVERȘUNARE. MÎNIE. NERVI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pandalie (pandalii), s. f. – Criză nervoasă, năbădaie, capriciu, toană. Origine incertă. Plecînd de la var. înv., ne-am putea gîndi la un ngr. πὰντ’ őλα „tot”: îl apucă pandaliile, cf. îl apucă toate alea, fr. il est dans tous ses états. Der. din țig. pandalo „confuz” (Graur, BL, VI, 167) nu e posibilă; din ngr. φαντασία prin intermediul unei forme pandasie (Gáldi 217) sau din ngr. παντολμία „îndrăzneală, obrăznicie” (Scriban) nu este convingătoare. Trebuie să aibă o anumită relație cu rut. pantalyk „rațiune”, care este de origine necunoscută (Vasmer, II, 310), probabil tc. prin intermediul rom.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a-l apuca damblaua / dracii / pandaliile expr. (pop.) a se înfuria foarte tare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-l ține pandaliile expr. a fi capricios.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pandalie, pandaliisubstantiv feminin
-
- Dacă la miezul nopții îl apucă pandaliile, nimeni nu-i spune nimic. STANCU, D. 49. DLRLC
- Acesta avea, în răstimpuri, furii, «pandalii» groaznice, dar... simțindu-le cînd îi vin, se-nchidea el singur înainte și sta ascuns pînă-i treceau. M. I. CARAGIALE, C. 66. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09