PANCREATOSTOMIE s.f. (Med.) Crearea unei fistule care să permită comunicarea canalului pancreatic cu exteriorul. [Gen. -iei. / < fr. pancréatostomie, cf. gr. pankreas – pancreas, stoma – gură].

PANCREATOSTOMIE s. f. creare a unei fistule care să permită comunicarea canalului pancreatic cu exteriorul. (< fr. pancréatostomie)

PANCREATO- „pancreas, pancreatic”. ◊ gr. pankreas, atos „pancreas” > fr. pancréato-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. pancreato-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., de origine pancreatică; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a pancreasului după injectarea acestuia cu izotopi radioactivi; ~lit (v. -lit₁), s. n., calcul pancreatic; ~liză (v. -liză), s. f., procedeu de înlăturare a pancreasului prin incizie a capsulei sale; ~stomie (v. -stomie), s. f., creare operatorie a unei fistule care să permită comunicarea canalului pancreatic cu exteriorul corpului; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a țesutului pancreatic; ~trop (v. -trop), adj., care are afinitate pentru pancreas.