PANCRÁȚIU, pancrații, s. n. Probă atletică la vechii greci, constând în trântă și pugilat. – Din fr. pancrace.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PANCRÁȚIU s.n. Exercițiu atletic la greci, compus din trântă și pugilat. [Pron. -țiu. / < fr. pancrace, cf. gr. pankration < pas – tot, kratos – forță].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PANCRÁȚIU s.n. Exercițiu atletic la greci, compus din trântă și pugilat. [Pron. -țiu. / < fr. pancrace, cf. gr. pankration < pas – tot, kratos – forță].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PANCRÁȚIU s. n. (la vechii greci) exercițiu atletic compus din trântă și pugilat. (< fr. pancrace, gr. pankration)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pancráțiu s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink