GINSENG s. m. Plantă din familia araliaceelor originară din China, folosită pentru proprietățile ei terapeutice deosebite; rădăcina-vieții (Panax). – Din fr., engl. ginseng.

GINSENG [pr.: jenșen] m. Plantă originară din China, cu proprietăți terapeutice deosebite; rădăcina vieții. /<fr., engl. ginseng

PANAX L., PANAX, fam. Araliaceae. Gen originar din America de N și Asia de E, cca 6-8 specii, erbacee, tulpină simplă, frunze 3-4, în verticil, palmat-compuse, cu 3 sau 5 foliole oblonge, pînă la 13 cm lungime, slab-serate, glabre, pețiolate. Flori pe tip 5, monoice sau hermafrodite (marginea caliciului cu 5 dinți foarte scurți, 5 petale, 5 stamine, ovarul pluricarpelar), în panicule umbeliforme, terminale. La florile femele pedunculul este cu internodii, la cele mascule fără. înflorește toamna.

Panax quinquefolius L. Specie care înflorește vara. Flori, pînă la 20, în umbelă singulară. Frunze, 5-7 foliole, ovate, vîrf scurt, ascuțit, dentate. Plantă erbacee, cca 45 cm înălțime. Fruct, bacă, roșie-deschis.

Panax schin-seng Nees (syn. P. ginseng C. A. Mey). Specie care înflorește vara. Flori verzi-deschis dispuse în umbele simple, terminale. Frunze în verticil, palmat-compuse, cu 5 foliole ovat-alungite, fin-dublu-dentate. Pe partea superioară, nervuri cu peri albi. Plantă erbacee, perenă, 40-55 cm înălțime, cu rizom subțire, des, bifurcat. Fruct, bacă roșie-aprinsă.

GINSENG s. (BOT.; Panax) rădăcina-vieții.