PANACÉU, panacee, s. n. Medicament despre care se credea odinioară că vindecă orice boală. [Var.: (înv.) panacée s. f.] – Din lat. panacea, fr. panacée.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
trilobata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
panacéu s. n., art. panacéul; pl. panacée
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PANACÉU ~e n. 1) (la alchimiști) Medicament considerat atotvindecător. 2) fig. Remediu contra tuturor relelor; soluție salvatoare în orice situație. /<lat. panacea, fr. panacée
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PANACÉU s.n. Nume dat odinioară unor medicamente despre care se credea că ar putea să vindece orice boală; leac, remediu universal. [Pron. -ceu. / < fr. panacée, cf. gr. panakeia < pas – tot, akos – medicament],
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PANACÉU s. n. medicament despre care se credea că ar putea să vindece orice boală; leac, remediu universal. (< fr. panacée, lat. panacea, gr. panakeia)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
panacéu s. n., art. panacéul; pl. panacée
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*panacéĭe f., pl. eĭ și eĭe (lat. panacéa, d. vgr. panákeia, d. pân, tot, și ákos, medicament). Remediŭ universal (care vindecă toate boalele [!] fizice saŭ morale). – E pleonazm [!] a zice: panacee universală. Uniĭ zic panacéu n., pl. ee. V. catolicon.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PANACÉU (‹ ngr., fr., lat.; {s} gr. panakeia, din pan „tot” + akos „remediu”) s. n. Medicament despre care se credea odinioară (în practica alchimiștilor și în medicina veche) că vindecă orice boală; p. ext. leac, remediu universal.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink