PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PAMFLETÁR ~i m. Autor de pamflete. /<fr. pamphlétaire
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PAMFLETÁR s.m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. [Cf. fr. pamphlétaire].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PAMFLETÁR, -Ă s. m. f. autor de pamflete; pamfletist. ◊ (adj.) cu caracter de pamflet. (< fr. pamphlétaire)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PAMFLETÁR s. pamfletist, (livr.) libelist. (Un ~ temut.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pamfletár s. m., adj. m., pl. pamfletári; f. sg. pamfletáră, pl. pamfletáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pamfletar, pamfletari s. m. (adol., peior.) prostănac, nerod.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink