Caltha palustris L. Specie erbacee, perenă, cca 50 cm înălțime. Tijă tubulară, fistuloasă. Frunze groase, lucioase, rotunde, zimțate pe margini. Flori mari cu petale galbene și stamine galbene-aurii, solitare. Înflorește primăvara.

Dirca palustris L. Specie care înflorește primăvara. Flori mici, galbene-deschis. Fruct verde sau roșiatic, eliptic. Frunze eliptice (cca 7 cm lungime) nedentate, verzi-deschis, în tinerețe pubescente, partea inferioară albastră. Tufă (cca 1,80-2,20 m înălțime), cu ramuri elastice.

Euphorbia palustris L. Plantă robustă, 1-2 m înălțime, perenă, necesită multă umezeală. Frunze eliptice, mari. înflorește primăvara-vara. Flori galbene (involucelele cu bracteele eliptice, acuminate, obtuze), dispuse în umbelă terminală, cu peste 5 radii. Frunze mari, lanceolate, eliptice. Plantă (cca 1,5 m înălțime) perenă, necesită multă umezeală. Se plantează în parcuri, pe malurile apelor.

Hottonia palustris L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (caliciu cu sepale liniare, vîrf ascuțit) roșietice sau albe în interior, la bază galbene, 3-6 în buchet, reunite în ciorchine dispus în vîrful unui peduncul la cca 40 cm deasupra apei. Fruct, capsulă mai scurtă decît caliciul, semințe rotunde, maro. Plantă perenă, acvatică, submersă, slab-pubescentă, cu rădăcini în mîl, aproape de suprafața apei, tulpina se ramifică. Iernează în mîlul apei pornind în primăvara următoare din muguri.

Ludwigia palustris (L.) Elliot (syn. Isnardia palustris L.). Specie cu flori (fără petale) în axa frunzelor. Frunze opuse, pe partea inferioară mate cu reflexe roșii, pe cea superioară puțin lucioase, oliv sau verzi-deschis.

Parnassia palustris L. Specie care înflorește vara. Flori mari, albe cu dungi longitudinale, verzi. Fruct, capsulă. Plantă erbacee, perenă. Tulpină (cca 20 cm înălțime) erectă, simplă. Frunze glabre, cele bazilare ovat-cordiforme și cu pețioli lungi, cele tulpinale cordiforme, sesile, amplexicaule.

Proserpinaca palustris L. Specie cu frunze submerse, cu pînă la 21 segmente liniare, cca 2 cm lungime, verzi-deschis, dispuse în spirală, pectinate, celelalte sînt verzi-închis, pieloase, lucioase, lanceolate cu vîrf ascuțit, dentat-serate. Plantă de mlaștină, rizom tîrîtor, tulpini la început tîrîtoare mai tîrziu erecte.

Quercus palustris (L.) Munchh, « Stejar de baltă ». Specie care are fructe cu peduncul scurt, ghindă aproape rotundă, mică, vîrf acut, cupă lățită. Frunze lat-alungite, pînă la 15 cm lungime, cu pînă la 7 lobi înguști și foarte adînci, ascuțiți, pe partea inferioară verzi-palid cu smocuri de peri la intersecția nervurilor, pe cea superioară verzi, toamna roșii. Arbore exotic, 20-40 m înălțime, tulpină dreaptă, coroană lat-piramidală, scoarță mai tîrziu brună și mărunt-brăzdată. Ramuri roșii-închis, în verticil. Este pretențios față de sol și umiditate, rezistă la ger.

Thelypteris palustris (A. Gray) Schott [syn. Lastrea thelypteris (L.) Bory; Dryopteris thelypteris (L.) A. Gray]. Specie cu frunze dublu-penate, verzi-deschis, pînă la 0,55 m lungime, 12 cm lățime, în tinerețe, pe partea inferioară, cu peri albi și glande galbene, mai tîrziu glabre. Segmentele aproape sesile și opuse. Frunzele fertile, au marginea rulată în jos. Sorii, pe marginea frunzelor. Pețiolii, pînă la 0,32 m lungime, la bază slab-pubescenți, pornesc dintr-un rizom subțire, tîrîtor, negru.

Tofieldia palustris Huds. (syn. T. borealis Wahlenb.; T. alpina Hoppe eț Sternb.). Specie care înflorește vara. Flori albicioase, fără frunză. Frunze verzi cu 3 nervuri. Plantă pînă la 10 cm înălțime.