PĂLIUR, păliuri, s. m. Arbust spinos de origine mediteraneană,^[1] din al cărui lemn greu, dur și elastic se fac cozi de unelte (Paliurus spina-christi). – Din lat. Paliurus, denumirea științifică al plantei.

PĂLIUR, păliuri, s. m. Arbust spinos de origine mediteraneană, din al cărui lemn greu, dur și elastic se fac cozi de unelte (Paliurus spina-christi). – Din lat. Paliurus (numele științific al plantei).

PĂLIUR ~i m. Arbust cu frunze ovale prevăzute cu doi spini și cu flori mici galbene-verzui, apreciat pentru lemnul lui rezistent, flexibil și cultivat pentru garduri vii. [Sil. -li-ur] Paliurus

păliur s. m. (sil. -li-ur), pl. păliuri

PALIURUS Mill., PALIUR, fam. Rhamnaceae. Gen originar din sudul Europei, vestul Asiei, China, Coreea, Japonia, cca 9 specii, arbuști sau arbori spinoși. Frunze simple, alterne, dentate sau nedentate, cordiforme pînă la ovate, trinerviate, caduce, pețiolate, netede cu 2 spini viguroși, unul drept și celălalt curbat. Flori gălbui, hermafrodite, mici, complete, pe tip 5, în cime umbeliforme, axilare. Fruct drupaceu.

Paliurus spina-christi Mill. (syn. P. aculeatus Lam.; P. australis Gaertn.). Specie care înflorește vara. Flori hermafrodite, mici, galbene-verzui, în raceme axilare eu puține flori, pe tip 5. Fruct globulos, lemnos, cu cîteva semințe învelite de o aripă circulară, brună. Frunzele alterne, verzui- închis, pe dos verzi-deschis, mici, ovate sau eliptice, acuminate, scurt-pețiolate, la bază rotunjite, marginea întreagă, fin-serată, netede, cu 3 nervuri (1 centrală, dreaptă, 2 laterale, arcuite), cu scoarța cenușie, netedă. Arbust spinos cu ramuri pubescente, cca 3 m înălțime, lujerii geniculați, spinoși.

PĂLIUR s. (BOT.; Paliurus spina-christi) (reg.) dracă, spinul-asinului, spinul-lui-Hristos.