PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a paleontologiei care se ocupă cu studierea plantelor fosile. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PALEOBOTÁNIC, -Ă adj. Referitor la paleobotanică. [Cf. fr. paléobotanique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PALEOBOTÁNIC, -Ă I. adj. referitor la paleobotanică. II. s. f. ramură a paleontologiei care studiază plantele fosile; paleofitologie. (< fr. paléobotanique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PALEOBOTÁNIC adj. paleofitologic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

paleobotánic adj. m., pl. paleobotánici; f. sg. paleobotánică, pl. paleobotánice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink