PALATALIZÁRE, palatalizări, s. f. (Fon.) Faptul de a (se) palataliza; modificare fonetică prin care o consoană oarecare devine palatală (2). – V. palataliza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PALATALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) palataliza și rezultatul ei; muiere. [< palataliza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PALATALIZÁRE s. (FON.) muiere. (~ unei consoane.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

palatalizáre s. f., g.-d. art. palatalizării; pl. palatalizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A PALATALIZÁ ~éz tranz. A face să se palatalizeze. /<fr. palataliser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PALATALIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre sunete consonante) A căpăta un caracter (timbru) palatal. /<fr. palataliser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PALATALIZÁ vb. I. tr., refl. A da sau a căpăta un timbru palatal, a (se) transforma într-un sunet palatal; a (se) muia. [Cf. fr. palataliser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PALATALIZÁ vb. tr., refl. a (se) transforma o consoană nepalatală într-una palatală; a (se) muia. (< fr. palataliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PALATALIZÁ vb. (FON.) a (se) muia. (Consoane care s-au ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

palatalizá vb., ind. prez.1 sg. palatalizéz, 3 sg. și pl. palatalizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink