PALATÁL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (Anat.) Relativ la palat¹, care aparține palatului¹, din regiunea palatului¹, palatin². 2. (Fon.) Care se produce în regiunea palatului¹; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul-gurii. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul-gurii. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului¹. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului¹. – Din fr. palatal.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

PALATÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de palat; propriu palatului. 3) și substantival (despre sunete ale vorbirii) Care se articulează în regiunea palatului. /<fr. palatal
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PALATÁL, -Ă adj. Care aparține palatului, din regiunea palatului; palatin. // adj., s.f. (Sunet) articulat în regiunea palatului. [< fr. palatal].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PALATÁL, -Ă adj. 1. din regiunea palatului; palatin². 2. consoană ~ă (și s. f.) = consoană care se pronunță prin apropierea sau atingerea părții de jos a limbii de palat. (< fr. palatal)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PALATÁL adj. 1. v. palatin. 2. (FON.) (înv.) palatinal. (Sunet ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

palatál adj. m., pl. palatáli; f. sg. palatálă, pl. palatále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink