palască¹ sf [At: KLEIN, D. 149 / V: ~așcă, ~atcă, ~oțcă, păl~, pălațcă / Pl: pălăști / E: mg palaszk] (Trs; Ban) Ploscă în care se ține băutura. corectat(ă)

palască² sf vz palașcă¹

palașcă² sf vz palască¹

palașcă¹ sf [At: ȘIO II₂, 93 / V: ~ască, păl~, pălea~ / Pl: pălăști, pălășci, ~ște / E: tc palaska, ngr παλάσκα] (Îrg) 1 Cartușieră. 2 (Pex) Geantă care se poartă la șold. 3 (Reg) Pungă pentru tutun.

palațcă^[1] sf vz palască¹

paloțcă sf vz palască¹

pălască¹ sf vz palască¹

pălașcă sf vz palașcă¹

pălațcă sf vz palască¹

păleașcă sf vz palașcă¹

PALAȘCĂ, pălăști, s. f. (Învechit și popular) Geantă de piele (care se poartă la șold). Palașca cu zapisul pe care-l dedese Adam diavolului, cînd ne-a vîndut pe noi, era după gîtul lui Sarsăilă. PAMFILE, S. V. 143. ♦ Cartușieră.

paláșcă f., pl. ște, șce și pălăștĭ, șcĭ (turc. [bg. ngr.] paláska, d. ung. palaszk, care vine d. vsl. ploskva, ploscă; sîrb. palacka. Șcă supt infl. luĭ tașcă. V. ploscă). Olt. Cartușieră saŭ geantă soldățească.

palașcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pălăștii; pl. pălăști

palașcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pălăștii; pl. pălăști

palașcă s. f., g.-d. art. pălăștii; pl. pălăști

palașcă (pălăști), s. f. – 1. Corn de praf de pușcă. – 2. Cartușieră. – 3. Tașcă, geantă incrustată. – Var. păleașcă. Mr., megl. pălașcă. Mag. palaszk (Gáldi, Dict., 149) sau tc. palaska (Tiktin), cuvinte care duc la sl. ploskva › ploscă, cf. ngr. παλάσϰα, bg. palaska, sb., cr. palačka.

PALASCĂ s. v. ploscă.

palască s. v. PLOSCĂ.

PALAȘCĂ s. v. cartușieră.

palașcă s. v. CARTUȘIERĂ.