12 definiții pentru paia, păi (vb.)   conjugări / declinări

PAIÁ, paiele, s. f. Titlu onorific dat, în ierarhia boierească din Țările Române, boierilor care nu aveau slujbă de stat; persoană care avea acest titlu. ◊ Expr. (Reg.) A-i da (cuiva) paiele = a măguli, a flata pe cineva; a fi prea îngăduitor, a-i da (cuiva) nas. – Din tc. pāye.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PAIÁ, paiele, s. f. Titlu onorific dat, în ierarhia boierească din țările românești, boierilor care nu aveau slujbă de stat; persoană care avea acest titlu. ◊ Expr. (Reg.) A-i da (cuiva) paiele = a măguli, a flata pe cineva; a fi prea îngăduitor, a-i da (cuiva) nas. – Din tc. pāye.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

paiá s. f., art. paiáua, g.-d. art. paiélei; pl. paiéle, art. paiélele
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

paiá s. f., art. paiáua, g.-d. art. paiélei; pl. paiéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

paiá2 s.f. (reg.) piatră lată folosită de copii în jocurile lor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

paiá (paiéle), s. f. – Titlu onorific, care în vechea organizare socială, era legat de o slujbă, dar se acorda nominal, fără exercițiul efectiv al slujbei corespunzătoare. Tc. (per.) paye (Șeineanu, III, 93). Sec. XVIII, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

paià a. se zicea de boierii cari aveau numai rangul fără funcțiune: Vodă adunase pe boierii halia și paia GHICA; a da paiele copiilor, Mold. a le primi obrăzniciile (CR.). [Turc. PAYÈ, rang].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

paĭá f., pl. ĭele (turc. pers. paĭé, titlu, demnitate). Vechĭ. Titlu onorific (fără funcțiune). Boĭer titular (în opoz. cu halea și mazil); paĭa postelnic. Azĭ. Mold. Fam. A da paĭele, a încuraja, a ațîța, a da zăgnete.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PAIELE-ȚIGÁNULUI s. v. calea lactee, calea-laptelui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂÍ2, păiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A curăța aria de paie după treierișul cu caii. – Din paie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

păí, păiésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a aduna și a îndepărta de pe arie paiele rămase de la treierat. 2. a bate grâul pe arie; a îmblăti.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

păĭésc v. tr. Ĭaŭ paĭele din arie: a păi aria.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink