PAF interj. 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de o apăsare puternică, de o lovitură, de o pocnitură etc. 2. (Fam.; în expr.) A rămâne (sau a face pe cineva să rămână) paf = a rămâne (sau a face pe cineva să rămână) uimit, surprins, nemișcat. A face paf (pe cineva) = a uimi, a da gata, a învinge într-o discuție (pe cineva). – Onomatopee.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PAF interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de o lovitură). /Onomat.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
paf interj.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a lăsa mască / paf expr. a uimi, a ului, a lua prin surprindere.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink