padoc sn [At: ENC. VET. 24 / Pl: ~uri / E: fr paddock, eg paddok] 1 Loc îngrădit într-o pășune, rezervat pentru unele animale domestice. 2 Teren împrejmuit și amenajat în mod special, în apropierea grajdurilor sau a cotețelor, destinat întreținerii și mișcării animalelor domestice în aer liber Vz ocol. 3 (Spc) Loc îngrădit lângă boxa unui cal de curse sau lângă un hipodrom, unde sunt lăsați în libertate sau plimbați caii, înainte de alergări.

PADOC, padocuri, s. n. Loc îngrădit într-o pășune, rezervat pentru iepe și mînji; (la gospodăriile mari) teren îngrădit și acoperit cu iarbă, în apropierea grajdului, în care se scot animalele la soare și la aer. Au fost construite padocuri, prevăzute vara cu umbrare, pentru a feri animalele de insolații. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2891. ♦ Loc îngrădit lîngă un hipodrom unde sînt plimbați caii înainte de alergări.

PADOC s.n. Teren îngrădit în apropierea grajdului, unde se țin animalele pentru a le permite mișcarea la soare și la aer. ♦ Loc lîngă boxa unui cal de curse; loc unde se țin caii înainte de a intra pe pista de alergări. [< engl., fr. paddock].

PADOC s. n. 1. teren îngrădit în apropierea grajdului, unde se țin animalele pentru a le permite mișcarea în aer liber. 2. loc lângă boxa unui cal de curse sau lângă un hipodrom unde se țin caii înainte de alergări. (< fr., engl. paddock)

PADOC ~uri n. 1) Porțiune de teren îngrădită (într-o pășune sau în apropierea grajdului), unde se țin vitele vara. 2) Loc împrejmuit din apropierea unui hipodrom unde sunt plimbați caii înainte de curse. /<fr., engl. paddock

padoc s. n., pl. padocuri

padoc s. n., pl. padocuri

padoc s. n., pl. padocuri

padoc, padocuri s. n. (prst.) bordel profilat pe instruirea tinerelor prostituate.