PADIȘÁH, padișahi, s. m. Titlu purtat (în trecut) de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu; persoană purtând acest titlu. – Din tc. pādișāh, fr. padisah.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PADIȘÁH ~i m. (în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu) Conducător absolut al țării; monarh; suveran. /<turc. padișah, fr. padichah
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PADIȘÁH s. v. sultan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

padișáh (padișáhi) s. m. – Sultan al Turciei. Tc. padișah (Șeineanu, III, 93; Lokotsch 1604) din per. pad „protector” și šah „suveran”, cf. fr. padichah și șah.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

padișáh s. m., pl. padișáhi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink