PACTIZÁRE, pactizări, s. f. Acțiunea de a pactiza și rezultatul ei. – V. pactiza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PACTIZÁRE s.f. Acțiunea de a pactiza și rezultatul ei; încheiere a unui pact, alăturare la cauza cuiva. [< pactiza].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pactizáre s. f., g.-d. art. pactizării; pl. pactizări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A PACTIZÁ ~éz intranz. 1) A încheia un pact; a se înțelege reciproc. 2) A face cauză comună (cu adversarul). /<fr. pactiser
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PACTIZÁ vb. I. intr. A se înțelege, a cădea la învoială, a face cauză comună (cu cineva); a face un pact cu cineva. [< fr. pactiser].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PACTIZÁ vb. intr. a încheia un pact cu cineva; a se înțelege, a cădea la învoială; a face cauză comună cu un adversar. (< fr. pactiser)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PACTIZÁ vb. a se înțelege, a se învoi. (A ~ cu inamicul.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pactizá vb., ind. prez. 1 sg. pactizéz, 3 sg. și pl. pactizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pactizáre s.f. în sint.s. pactizare cu diavolul Colaborare cu forțele răului ◊ „Am fost acuzați imediat de pactizare cu diavolul.” D. 146/95 p. 15
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink