PÁCOSTE, pacoste, s. f. 1. Ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferințe; situație în care se află cel asupra căruia s-a abătut o asemenea năpastă. 2. Ființă care provoacă cuiva neplăceri, necazuri, suferințe. – Din sl. pakostĩ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PÁCOSTE f. 1) Fapt, întâmplare care pricinuiește mari necazuri; năpastă. 2) pop. depr. Ființă care cauzează cuiva neplăceri; râie. /<sl. pakosti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÁCOSTE s. 1. v. necaz. 2. v. dezastru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pácoste (pácoste), s. f. – Calamitate, nenorocire, supărare, pagubă. Sl. pakosti (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 237). – Der. pacostnic, adj. (vătămător, dăunător), din sl. pakostiniku, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pácoste s. f., g.-d. art. pácostei; pl. pácoste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink