opțiuni
  • info
2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

păunire sf [At: MARIAN, O. II, 266 / Pl: ~ri / E: păuni] (Pop) Îngâmfare.

PĂUNI, păunesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îngâmfa, a se împăuna. [Pr.: pă-u-] – Din păun.

PĂUNI, păunesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îngâmfa, a se împăuna. [Pr.: pă-u-] – Din păun.

păuna v vz păuni

păuni vr [At: RUSSO, S. 103 / V: (cscj) ~na / E: păun] 1 (Pop) A se îngâmfa Si: a se fuduli, a se împăuna. 2 (Îvr) A se ridica într-o funcție nemeritată.

PĂUNI, păunesc, vb. IV. Refl. A se împăuna. Eu nu pot citi romînește. – Cum? apoi dar ce înveți tu?- Elinește, am răspuns păunindu-mă. NEGRUZZI, S. I 4. Oamenii în minteni, cu mînecile suflecate, cu cordele la pălării fîlfîind în vînt, se păunesc prin ograda măturată. RUSSO, O. 123.

păunà v. a fi mândru ca păunul.

păunéz (mă) v. refl. (d. păun, după fr. se pavaner). Mă fudulesc: Țiganu se păuna în haĭnele cele noĭ. – Și mă păunesc. V. rățoĭesc.

Ortografice DOOM

păuni (a se ~) (pop.) (desp. pă-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă păunesc, 3 sg. se păunește, imperf. 1 sg. mă păuneam; conj. prez. 1 sg. să mă păunesc, 3 să se păunească; imper. 2 sg. afirm. păunește-te; ger. păunindu-mă

!păuni (a se ~) (pop.) (pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se păunește, imperf. 3 sg. se păunea; conj. prez. 3 să se păunească

păuni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păunesc, imperf. 3 sg. păunea; conj. prez. 3 sg. și pl. păunească

Sinonime

PĂUNI vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.

păuni vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEȚI.

Arhaisme și regionalisme

păunire, păuniri, s.f. (pop.) îngâmfare, fuduleală, împăunare.

Intrare: păunire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păunire
  • păunirea
plural
  • păuniri
  • păunirile
genitiv-dativ singular
  • păuniri
  • păunirii
plural
  • păuniri
  • păunirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: păuni
  • silabație: pă-u-ni info
verb (V401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păuni
  • păunire
  • păunit
  • păunitu‑
  • păunind
  • păunindu‑
 singular plural
  • păunește
  • păuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păunesc
 (să)
  • păunesc
  • păuneam
  • păunii
  • păunisem
a II-a (tu)
  • păunești
 (să)
  • păunești
  • păuneai
  • păuniși
  • păuniseși
a III-a (el, ea)
  • păunește
 (să)
  • păunească
  • păunea
  • păuni
  • păunise
plural I (noi)
  • păunim
 (să)
  • păunim
  • păuneam
  • păunirăm
  • păuniserăm
  • păunisem
a II-a (voi)
  • păuniți
 (să)
  • păuniți
  • păuneați
  • păunirăți
  • păuniserăți
  • păuniseți
a III-a (ei, ele)
  • păunesc
 (să)
  • păunească
  • păuneau
  • păuniră
  • păuniseră
păuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păuni, păunescverb

  • 1. popular A se îngâmfa, a se împăuna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împăuna îngâmfa
    • format_quote Eu nu pot citi romînește. – Cum? apoi dar ce înveți tu? – Elinește, am răspuns păunindu-mă. NEGRUZZI, S. I 4. DLRLC
    • format_quote Oamenii în minteni, cu mînecile suflecate, cu cordele la pălării fîlfîind în vînt, se păunesc prin ograda măturată. RUSSO, O. 123. DLRLC
etimologie:
  • păun DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.