păturire sf [At: PAMFILE, I. C. 3 / Pl: ~ri / E: pături] 1 (Pop) Împăturire. 2 Aranjare a unui obiect de îmbrăcăminte. 3 Îndreptare. 4-6 Pătulire (2-4).

pătura sf vz pături

pături vt [At: I. C. 3 / V: ~ra^[1] / Pzi: ~esc / E: pătură] 1 (Pop) A împături. 2 (Pop) A aranja un obiect de îmbrăcăminte Si: a potrivi. 3 A îndrepta. 4-6 (Reg) A pătuli (2-4). corectat(ă)

PĂTURI, păturesc, vb. IV. Tranz. A împături. Își păturește rochia de mireasă și celelalte straie... și le așterne pe fundul lăzii. SEVASTOS, N. 340.

împătur și -ésc, a -í v. tr. (d. pătură). Așez, strîng în păturĭ, vorbind de pînză, hîrtie ș. a. – Și păturesc: păturindu-șĭ fusta (Sadov. VR. 1911, 1, 14). În Trans. și a împătura, împătur și -éz.

păturésc, V. împăturesc.

pături (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păturesc, 3 sg. păturește, imperf. 1 pătuream; conj. prez. 1 sg. să păturesc, 3 să păturească

pături (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păturesc, imperf. 3 sg. păturea; conj. prez. 3 să păturească

pături vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păturesc, imperf. 3 sg. păturea; conj. prez. 3 sg. și pl. păturească

PĂTURIRE s. v. împăturire, îndoire, pliere, strângere, strâns.

păturire s. v. ÎMPĂTURIRE. ÎNDOIRE. PLIERE. STRÎNGERE. STRÎNS.

PĂTURI vb. v. împături, îndoi, plia, strânge.

pături vb. v. ÎMPĂTURI. ÎNDOI. PLIA. STRÎNGE.

A pături ≠ a despături

pături, păturesc, vb. IV (pop.) 1. a împături; a aranja, a potrivi; a îndrepta, a netezi (obiectele de îmbrăcăminte). 2. (refl.) a se așeza în straturi, a se tasa, a se îndesa. 3. a călca în picioare (culcând la pământ). 4. a apăsa, a bate, a bătători.