pătulire sf [At: I. IONESCU, C. 48/14 / Pl: ~ri / E: pătuli] 1 Depozitare în hambare, în pătule¹ (8, 10). 2 Bătătorire spre a se așeza bine Si: păturire (4). 3 Așezare în straturi Si: păturire (5). 4 Călcare în picioare a semănăturilor, culcându-le la pământ Si: păturire (6). 5 Turtire. 6 Aplecare spre pământ a ierbii din cauza vântului, a ploii etc.

PĂTULIRE, pătuliri, s. f. (Regional) Acțiunea de a se pătuli; cădere, lăsare la pămînt. Grînele căzute se seceră anevoie, se iau după cum vine și pătulirea, în răspăr. I. CR. III 225.

pătuli [At: I. IONESCU / Pzi: ~lesc / E: pătul¹] 1 vt (C. i. cereale, produse agricole) A strânge, a depozita în hambare, în pătule¹ (8, 10). 2 vt A apăsa, a bate, a bătători, cu lingura sau cu alt instrument, ca să se așeze bine, ca să se netezească Si: (reg) a pături (4). 3 vt A se așeza în straturi Si: a se îndesa, a se pături (5), a se tasa. 4 vt (D. iarbă, semănături) A călca în picioare, culcând la pământ Si: (reg) a pături (6). 5 vt (Pex) A turti. 6 vr (D. iarbă, semănături) A se apleca, a se culca la pământ din cauza vântului, a ploii etc. 7 vi (Trs; îe) Cum mai ~lești ? Cum o mai duci?.

PĂTULI, pătulesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre holde, iarbă etc.) A se culca la pămînt. Bucatele cad, se culcă, se pătulesc. I. CR. III 225.

A PĂTULI ~esc tranz. pop. A face să se pătulească; a poligni; a pologi. /Din pătul

A SE PĂTULI pers. 3 se ~ește intranz. (despre cereale, iarbă etc.) A se apleca la pământ luând o poziție aproape orizontală (din cauza vântului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se culca. /Din pătul

pătulì v. a strânge grânele în pătule.

pătulesc v. tr. (din *potulesc, vsl. potuliti, a acomoda, sîrb. potuliti se, a se pitula, bg. potulĕam, acoper. V. po-tulesc și tulesc). Est. Polignesc, pologesc.

potolésc v. tr. (vsl. po-toliti, a potoli, a acomoda, de unde vine și pătulésc; rus. u-toliti, a potoli. V. tulesc). Astîmpăr, liniștesc, alin: a potoli focu, durerea, întristarea, plînsu, foamea, setea. V. ogoĭesc, ostoĭesc, calmez.

pătulire (pop.) s. f., g.-d. art. pătulirii; pl. pătuliri

pătulire (pop.) s. f., g.-d. art. pătulirii; pl. pătuliri

pătulire s. f., g.-d. art. pătulirii; pl. pătuliri

pătuli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătulesc, 3 sg. pătulește, imperf. 1 pătuleam; conj. prez. 1 sg. să pătulesc, 3 să pătulească

pătuli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătulesc, imperf. 3 sg. pătulea; conj. prez. 3 să pătulească

pătuli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătulesc, imperf. 3 sg. pătulea; conj. prez. 3 sg. și pl. pătulească