PĂTÚC, pătucuri, s. n. Pătuț. – Pat¹ + suf. -uc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂTÚC ~uri n. (diminutiv de la pat) Pat prevăzut cu o îngrăditură (și fixat pe roți) în care sunt ținuți copiii mici. /pat + suf. ~uc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂTÚC s. pătuț, (rar) pătișor, pătuleț, (pop.) pătucean, (înv. și reg.) pătucel, (reg.) păteac, pătie, pătui, (înv.) păticean. (Un ~ de copil.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pătúc s. n., pl. pătúcuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink