PĂTÚȚ, pătuțuri, s. n. Diminutiv al lui pat¹; spec. pat¹ de copil; pătișor, pătuc, pătucean. – Pat¹ + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂTÚȚ s. pătuc, (rar) pătișor, pătuleț, (pop.) pătucean, (înv. și reg.) pătucel, (reg.) păteac, pătic, pătui, (înv.) păticean. (Un ~ de copil.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pătúț s. n., pl. pătúțuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink