PĂTRĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, pătrățele, s. n. și f. Diminutiv al lui pătrat (1). ♦ Mic obiect în formă de cub sau de paralelipiped. – Pătrat + suf. -el, -ea, -ică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

pătrățél s. n. (sil. -tră-), pl. pătrățéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pătrățél s. n., pătrățeá / pătrățícă s. f., pl. pătrățele
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink