PĂTIÚC, pătiucuri, s. n. (Reg.) Pătul; pătuiac. – Din pat + suf. -(i)uc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

pătiúc, pătiúcuri, s.n. (reg.) postament de scânduri pe care se așează fânul sau snopii în stog; păteac.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink