PĂTIMÁȘ, -Ă, pătimași, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Cuprins, stăpânit de o patimă, rob al unei pasiuni; p. ext. părtinitor. ♦ Care exprimă, trădează patimă; determinat de patimă; pasionat. ◊ (Adverbial) Vorbește pătimaș. 2. (Înv. și reg.) Bolnav, suferind. – Patimă + suf. -aș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂTIMÁȘ ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care este stăpânit de o patimă. Atașament ~. A susține ~. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă patimă. Atitudine ~ă. Privire ~ă. 3) înv. reg. Care suferă de o boală; bolnav. /patimă + suf. ~aș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂTIMÁȘ adj. 1. v. pasionat. 2. v. părtinitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂTIMÁȘ adj. v. bolnav, chinuit, nefericit, nenorocit, nesănătos, schingiuit, suferind, torturat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pătimáș adj. m., pl. pătimáși; f. sg. pătimáșă, pl. pătimáșe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink