păruíre s.f. (înv.) batere a parilor pentru împrejmuire sau delimitare.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂRUÍ1, păruiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate trăgând(u-se) de păr2; p. gener. a (se) bate. 2. Tranz. (În tăbăcărie) A îndepărta (prin procedee chimice) părul2 de pe pieile crude; a depila. – Păr2 + suf. -ui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂRUÍ2, păruiesc, vb. IV. Tranz. A bate pari1 (pentru a împrejmui sau a delimita un teren). – Par1 + suf. -ui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A PĂRUÍ ~iésc tranz. fam. 1) (piei de animale) A prelucra înlăturând părul sau blana (prin mijloace chimice). 2) A bate trăgând de păr; a flocăi; a târnui. /păr + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE PĂRUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi, trăgându-se de păr (unul pe altul); a se flocăi; a se târnui. /păr + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂRUÍ vb. 1. v. depila. 2. (pop. și fam.) a (se) scărmăna, (pop.) a (se) flocăi, (înv. și reg.) a (se) dăpăra, (reg.) a (sc) străfloca, (Olt., Ban. și Transilv.) a (se) drâgla, (prin Mold. și Transilv.) a (se) scutura, (Munt. și Olt.) a (se) smotoci, (fam. fig.) a (se) târnui. (S-au certat și chiar s-au ~.) 3. a (se) ciufuli. (S-au ~ bine, în joacă.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
păruí (a (se) bate, a curăța de păr, a bate pari) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păruiésc, imperf. 3 sg. păruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. păruiáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
părui, păruiesc I. v. t. a bate II. v. r. a se bate
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink