PĂRTINITÓR, -OÁRE, părtinitori, -oare, adj. Care părtinește, favorizează, protejază pe cineva în dauna altcuiva. – Părtini + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂRTINITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (în opoziție cu nepărtinitor) Care părtinește; care ține parte cuiva; parțial. /a părtini + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂRTINITÓR adj. partizan, parțial, pătimaș, subiectiv, tendențios, (rar) pasionat, (reg.) părtăluitor. (O atitudine evident ~oare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂRTINITÓR adj. v. binefăcător, favorabil, prielnic, propice.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂRTINITÓR s. v. apărător, ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Părtinitor ≠ imparțial
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

părtinitór adj. m., pl. părtinitóri; f. sg. și pl. părtinitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink