pământení, pământenésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se stabili, a se statornici într-un loc. 2. a împroprietări.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂMÂNTEÁN, -Ă, pământeni, -e, adj. 1. Care trăiește, care locuiește pe Pământ; de pe Pământ, specific Pământului. ♦ (Substantival) Locuitor al Pământului. 2. (Adesea substantivat) Născut în țara despre care este vorba; indigen, băștinaș, autohton. 3. (Substantivat; rar) Muritor². – Pământ + suf. -ean.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂMÂNTEÁN¹ ~eánă (~éni, ~éne) v. PĂMÂNTESC. /pământ + suf. ~ean
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂMÂNTEÁN² ~éni m. 1) Ființă umană născută pe Pământ; pe planeta Terra; locuitor al Pământului. 2) Persoană care este de loc din regiunea sau localitatea avută în vedere; băștinaș; indigen; autohton. /pământ + suf. ~ean
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂMÂNTEÁN adj., s. 1. adj., s. v. băștinaș. 2. s. v. om. 3. adj. v. laic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pământeán adj. m., pl. pământéni; f. sg. pământeánă, pl. pământéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împămîntenésc v. tr. Fac pămîntean, acord aceleașĭ drepturĭ ca și pămîntenilor (indigenilor), naturalizez. V. refl. Mă așez definitiv undeva. – Rar și pămîntenesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink