păluială³ sf vz păruială¹

păluială¹ sf [At: CHEST. V, 94 / Pl: ~ieli / E: pălui¹ + -eală] 1 (Reg) Așezare a ierbii, a fânului etc. în pale¹ (1) Si: păluire (1), păluit¹ (1). 2 Așezare în straturi, în grămezi Si: păluire (2), păluit¹ (2). 3 Dărăcire a lânii Si: păluire (3), păluit¹ (3). 4 Vânturare a cerealelor Si: păluire (4), păluit¹ (4).

păluială² sf [At: DIACONU, P. 11 / Pl: ~ieli / E: pălui² + -eală] (Mol) 1 Tranzacție. 2 (Spc) Învoială cu privire la administrarea unei stâne.

păruială² sf [At: LEXIC REG. 62 / Pl: ~ieli / E: părui² + -eală] 1 Împrejmuire sau delimitare prin pari¹ (1) Si: păruire² (1), păruit² (1). 2 Punere a aracilor la vie sau la alte plante Si: păruire² (2), păruit² (2). 3 Bătaie cu parul¹ (1) Si: păruire² (3), păruit² (3). 4 (Ccr) Totalitate a parilor¹ (1) așezați vertical între buiandrugi, pentru a fixa vălătucii la casele de lut.

păruială¹ sf [At: POLIZU / V: (reg) pălu~ / Pl: ~ieli, (reg) ~iele / E: părui¹ + -eală] (Fam) 1 (Tăb) Îndepărtare a părului de pe pieile crude Si: păruire¹ (1), păruit¹ (1). 2-3 (Bătaie prin) tragere de păr¹ (2-3) Si: păruire¹ (2-3), păruit¹ (2-3). 4 (Pgn) Bătaie. 5 (Reg) Batjocură. 6 (Tăb; rar) Unealtă cu care se îndepărtează părul¹ de pe cergi.

PĂRUIALĂ, păruieli, s. f. Acțiunea de a se părui¹ (1), încăierare. A fost o păruială în toată legea. CAMIL PETRESCU, O. I 318. La urmă se sfîrșește cheful cu păruieli zdravene ori cu capete sparte. DUNĂREANU, CH. 103. ♦ Bătaie, chelfăneală. Îl luară la trei parale și-i dădură o păruială strașnică. ISPIRESCU, la TDRG.

părueală f. încăierare: ceartă fără păruială n’are haz.

păruĭálă f., pl. ĭelĭ. Fam. Acțiunea de a saŭ de a se părui.

păruială s. f., g.-d. art. păruielii; pl. păruieli

păruială s. f., g.-d. art. păruielii; pl. păruieli

păruială s. f., g.-d. art. păruielii; pl. păruieli

păruială, pl. păruieli

păruială, -ieli.

PĂRUIALĂ s. v. bătaie.

PĂRUIALĂ s. (pop. și fam.) scărmănare, scărmănat, scărmănătură, (prin Munt. și Olt.) smotoceală, (fam. fig.) târnuială, târnuire. (A fost o ~ în toată regula între ele.)

păruială s. v. BĂTAIE.

PĂRUIALĂ s. (pop. și fam.) scărmănare, scărmănat, scărmănătură, (prin Munt. și Olt.) smotoceală, (fam. fig.) tîrnuială, tîrnuire. (A fost o ~ în toată regula între ele.)

păluială¹, păluieli, s.f. (reg.) 1. așezare a ierbii, a fânului în pale. 2. așezare în straturi, în grămezi. 3. dărăcire (a lânii). 4. vânturare (a cerealelor).

păluială², păluieli, s.f. (reg.) tranzacție, învoială (privind administrarea unei stâne).