2 intrări
9 definiții

Explicative DEX

pălmire sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: pălmi] (Reg) 1-2 Pălmuire (1-2).

pălmi vt [At: DRLU / Pzi: ~esc / E: palmă1] 1-2 (Reg; Trs) A pălmui (1-2). 3 (Reg) A apăsa cu palma1 pentru a da o anumită formă unui obiect.

Sinonime

PĂLMIRE s. v. pălmuială, pălmuire.

pălmire s. v. PĂLMUIALA. PĂLMUIRE.

PĂLMI vb. v. pălmui.

pălmi vb. v. PĂLMUI.

Arhaisme și regionalisme

PĂLMIRE s. f. (Mold.) Pălmuire. Ne tîmpină altă vamă, care era tîlhărească, întru carea era toată facerea de mînie și toată bătaia și pălmirea, lovitura și uciderea,. VSV 1691, 136v; cf. VSV 1742, 188r. Etimologie: pălmi. Vezi și pălmi.

PĂLMI vb. (Mold.) A pălmui. Aceia era cei goniți pentru dreptate den oamenii cei credincioși, fiind batgiocoriți și pălmiți fără vină. VSV 1691, 153v; cf. VSV 1742, 207r. Etimologie: palmă + suf. -i. Vezi și pălmire.

pălmi, pălmesc, vb. IV (reg.) 1. a pălmui. 2. a apăsa cu palma un obiect (pentru a-i da formă).

Intrare: pălmire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălmire
  • pălmirea
plural
  • pălmiri
  • pălmirile
genitiv-dativ singular
  • pălmiri
  • pălmirii
plural
  • pălmiri
  • pălmirilor
vocativ singular
plural
Intrare: pălmi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pălmi
  • pălmire
  • pălmit
  • pălmitu‑
  • pălmind
  • pălmindu‑
singular plural
  • pălmește
  • pălmiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pălmesc
(să)
  • pălmesc
  • pălmeam
  • pălmii
  • pălmisem
a II-a (tu)
  • pălmești
(să)
  • pălmești
  • pălmeai
  • pălmiși
  • pălmiseși
a III-a (el, ea)
  • pălmește
(să)
  • pălmească
  • pălmea
  • pălmi
  • pălmise
plural I (noi)
  • pălmim
(să)
  • pălmim
  • pălmeam
  • pălmirăm
  • pălmiserăm
  • pălmisem
a II-a (voi)
  • pălmiți
(să)
  • pălmiți
  • pălmeați
  • pălmirăți
  • pălmiserăți
  • pălmiseți
a III-a (ei, ele)
  • pălmesc
(să)
  • pălmească
  • pălmeau
  • pălmi
  • pălmiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)