păliș, ~ă [At: CADE / Pl: ~uri, ~e / E: păli¹ + -iș] 1 av (Olt; Mun) Oblic Si: pieziș. 2 av (Olt; Mun) Dintr-o parte. 3-4 av, s (Îe) A o lua ~ (sau în) ~ A o lua de-a dreptul Si: a o lua (în) pieptiș. 5-6 av, s (Îe) A lua ~ (sau în) ~ (pe cineva) A-i vorbi cuiva răstit Si: a certa, a dojeni. 7-8 av, s (Îae) A se uita chiorâș, neprietenos sau ironic la cineva. 9 sn (Îe) A se întinde (sau a se da, a se lăsa) în ~ul soarelui A se prăji la soare. 10 sn (Pex; îae) A lenevi. 11 av (Fig) În mod greșit. 12 sn (Reg) Vânt amestecat cu ninsoare sau ploaie, care te izbește pieziș. 13 sf (Olt; fig) Vorbă prostească. 14 av (Fig; reg) În mod peltic.

PĂLIȘ adv. (Regional) Pieziș, din coastă.

păliș adv.

PĂLIȘ adv. v. oblic, pieziș.

păliș adv. v. OBLIC. PIEZIȘ.

păliș, -ă, s.n., s.f., adv. (reg.) 1. (s.n.) vânt amestecat cu ninsoare sau cu ploaie care te izbește pieziș. 2. (s.f.) vorbă prostească. 3. (adv.) oblic, pieziș; dintr-o parte; (fig.) nepotrivit, în mod greșit; (fig.) peltic.