dexonline

2 intrări

10 definiții

Explicative DEX

pălăvrit¹ sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~uri / E: pălăvri] 1 (Reg) Pălăvrăgeală (1). 2 (Mun) Cicălire.

pălăvrit², ~ă smf, a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: pălăvri^[1]] 1-2 Pălăvrăgit (1-2). corectat(ă)

În original incorect tipărit: E: pălăvi — LauraGellner

palavra v vz pălăvri

pălăvri v [At: ISIS (1859) 12/1 / V: (îvr; cscj) palavra (Pzi: 3 palavră) / Pzi: ~resc / E: palavră] 1 vit (Reg) A pălăvrăgi. 2 vt (Mun) A cicăli.

Sinonime

PĂLĂVRIT s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.

pălăvrit s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.

PĂLĂVRI vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

pălăvri vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

Arhaisme și regionalisme

pălăvrit², -ă, adj. (reg.) pălăvrăgit.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

pălăvri, pălăvresc, vb. IV (reg.) 1. a pălăvrăgi. 2. a cicăli.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: pălăvrit

pălăvrit adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	pălăvrit	pălăvritul pălăvritu‑	pălăvrită	pălăvrita
nominativ-acuzativ	plural	pălăvriți	pălăvriții	pălăvrite	pălăvritele
genitiv-dativ	singular	pălăvrit	pălăvritului	pălăvrite	pălăvritei
genitiv-dativ	plural	pălăvriți	pălăvriților	pălăvrite	pălăvritelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: pălăvri

pălăvri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) pălăvri	pălăvrire	pălăvrit pălăvritu‑	pălăvrind pălăvrindu‑	singular	plural
		(a) pălăvri	pălăvrire	pălăvrit pălăvritu‑	pălăvrind pălăvrindu‑	pălăvrește	pălăvriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	pălăvresc	(să) pălăvresc	pălăvream	pălăvrii	pălăvrisem
	a II-a (tu)	pălăvrești	(să) pălăvrești	pălăvreai	pălăvriși	pălăvriseși
	a III-a (el, ea)	pălăvrește	(să) pălăvrească	pălăvrea	pălăvri	pălăvrise
plural	I (noi)	pălăvrim	(să) pălăvrim	pălăvream	pălăvrirăm	pălăvriserăm pălăvrisem
	a II-a (voi)	pălăvriți	(să) pălăvriți	pălăvreați	pălăvrirăți	pălăvriserăți pălăvriseți
	a III-a (ei, ele)	pălăvresc	(să) pălăvrească	pălăvreau	pălăvriră	pălăvriseră

palavra

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)