3 definiții pentru pălăvrăgitură

Explicative DEX

pălăvrăgitu sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ri / E: pălăvrăgi + -tură] 1 (Mun) Pălăvrăgeală (1). 2 (Mun; udp „de”) Palavragiu.

Sinonime

PĂLĂVRĂGITU s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.

pălăvrăgitu s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.

Intrare: pălăvrăgitură
pălăvrăgitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălăvrăgitu
  • pălăvrăgitura
plural
  • pălăvrăgituri
  • pălăvrăgiturile
genitiv-dativ singular
  • pălăvrăgituri
  • pălăvrăgiturii
plural
  • pălăvrăgituri
  • pălăvrăgiturilor
vocativ singular
plural