PĂLĂTUÍ, pălătuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A locui, a viețui.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

pălătuí¹, pălătuiésc, vb. IV (reg.) 1. a locui într-un palat, ca într-un palat; a trăi din belșug. 2. a locui împreună cu cineva.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pălătuí², pălătuiésc, vb. IV (reg.) a vorbi a se sfătui cu cineva; a pune ceva la cale.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

PĂLĂTUÍRE, pălătuiri, s. f. v. PĂLĂTUI. – [DLRM, DAR]
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink