PĂLĂTUÍ, pălătuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A locui, a viețui.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pălătuí1, pălătuiésc, vb. IV (reg.) 1. a locui într-un palat, ca într-un palat; a trăi din belșug. 2. a locui împreună cu cineva.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pălătuí2, pălătuiésc, vb. IV (reg.) a vorbi a se sfătui cu cineva; a pune ceva la cale.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink