opțiuni
  • info

19 definiții pentru păioară

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂIOARĂ, păioare, s. f. (Reg.) Țesătură fină de in, de bumbac sau de mătase; văl subțire. [Pr.: pă-ioa-] – Lat. palliola.

PĂIOARĂ, păioare, s. f. (Reg.) Țesătură fină de in, de bumbac sau de mătase; văl subțire. [Pr.: pă-ioa-] – Lat. palliola.

păioară sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 82v/26 / V: (reg) păiere, pări~, pei~, peri~, pui~ / P: ~pă-ioa~ / Pl: ~re, (reg) ~ori / E: ml palliola] (Pop) 1 Văl cu care își învelesc fața femeile de la țară, ca să se apere de soare. 2 Văl de mătase cu care se îmbrobodesc femeile de la țară în zilele de sărbătoare. 3 Țesătură fină și străvezie de in, de bumbac sau de mătase. 4 (Spc) Giulgiu. 5 (Spc) Tifon. 6 Cămașă făcută dintr-un material subțire. 7 (Îvr) Păienjeniș. corectat(ă)

PĂIOARĂ, păioare, s. f. (Regional) Țesătură fină, văl subțire. V. giulgiu. Cest fel de legi au sămănare: Cu cea pre sumțirică (= subțirică) păioară, A păinginului. BUDAI-DELEANU, Ț. 348. Cîrpa-i dalbă păioară, Păioară gălbioară. BIBICESCU, P. P. 239.

PĂIOARĂ ~e f. 1) Țesătură fină de in, de bumbac sau de mătase. 2) Văl confecționat dintr-o astfel de țesătură. /<lat. palliola

păioară f. Buc. văl: (Domnița) la fereastră s’arată pe obraz cu păioară POP. [Lat. PALLIOLA, mântăluță].

păĭoáră (oa dift.) f., pl. e (lat. palliola, pl. [considerat ca f. sing.], d. palliolum, dim. d. pallium, manta, gĭulgĭ, macat. V. paliez). Est. Nord. Văl, hobot.

păiere ssp vz păioară corectat(ă)

părioară sf vz păioară

peioară sf vz păioară

perioară2 sf vz păioară

puioară2 sf vz păioară

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păioară (reg.) (desp. -ioa-) s. f., g.-d. art. păioarei; pl. păioare

păioară (reg.) (-ioa-) s. f., g.-d. art. păioarei; pl. păioare

păioară s. f. (sil. -ioa-), g.-d. art. păioarei; pl. păioare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂIOARĂ s. v. giulgiu, lințoliu, păienjeniș, pânză, plasă.

păioară s. v. GIULGIU. LINȚOLIU. PĂIENJENIȘ. PÎNZĂ. PLASĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

păioară (păioare), s. f. – Giulgiu, văl cu care se acoperă fața morților. Lat. palliǒla (Pușcariu 1247; Candrea-Dens., 1311; REW 6167a). Der. din pai (Weigand, Krit. Jb., XII, 1, 99) nu pare posibilă, cf. Rosetti, I, 79.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păioară, păioare, s.f. – Țesătură subțire de in; voal (Bârlea, 1924). – Lat. palliola „togă; giulgiu; cuvertură de pat” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

păioară, -e, s.f. – Țesătură subțire de in; voal (Bârlea 1924). – Lat. palliola.

Intrare: păioară
păioară substantiv feminin
  • silabație: pă-ioa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păioară
  • păioara
plural
  • păioare
  • păioarele
genitiv-dativ singular
  • păioare
  • păioarei
plural
  • păioare
  • păioarelor
vocativ singular —
plural —
păiere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părioară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peioară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păioară, păioaresubstantiv feminin

  • 1. regional Țesătură fină de in, de bumbac sau de mătase; văl subțire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: văl
    • format_quote Cest fel de legi au sămănare: Cu cea pre sumțirică (= subțirică) păioară, A păinginului. BUDAI-DELEANU, Ț. 348. DLRLC
    • format_quote Cîrpa-i dalbă păioară, Păioară gălbioară. BIBICESCU, P. P. 239. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.