PĂHĂRÉL, păhărele, s. n. Diminutiv al lui pahar; păhăraș, păhăruș, păhăruț. – Pahar + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂHĂRÉL s. păhăruț, (pop.) păhăraș, păhăruș. (Un ~ de cristal.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

păhărél s. n., pl. păhăréle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink