PĂGUBITÓR, -OÁRE, păgubitori, -oare, adj. Care aduce sau provoacă o pagubă sau un prejudiciu; stricător, dăunător. Păgubi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂGUBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care pricinuiește pagube; care aduce daune; dăunător. /a păgubi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂGUBITÓR adj. 1. (înv.) pacostnic, păgubos. (O afacere ~oare.) 2. v. dăunător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

păgubitór adj. m., pl. păgubitóri; f. sg. și pl. păgubitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink