PĂGUBÍRE, păgubiri, s. f. Faptul de a păgubi. – V. păgubi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

Păgubire ≠ despăgubire
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

păgubíre s. f., g.-d. art. păgubírii; pl. păgubíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂGUBÍ, păgubesc, vb. IV. Intranz. A suferi o pagubă, a fi lipsit de un bun sau de un câștig. ♦ Tranz. A pricinui cuiva o pagubă; a lipsi pe cineva de un câștig sau de un bun al său. – Din pagubă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A PĂGUBÍ ~ésc 1. intranz. A suferi o pagubă; a fi în pagubă. 2. tranz. (persoane) A supune unei pagube; a face să sufere o pagubă. /Din pagubă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂGUBÍ vb. 1. (înv.) a scădea. (Cel ce dă săracilor, niciodată nu va ~.) 2. v. dăuna.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂGUBÍ vb. v. pierde.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A păgubi ≠ a câștiga
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

păgubí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păgubésc, imperf. 3 sg. păgubeá; conj. prez. 3 sg. și pl. păgubeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink