PĂGÂNÍ, păgânesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) converti la păgânism; p. ext. a face să devină sau a deveni ateu; p. restr. a (se) turci. – Din păgân.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A PĂGÂNÍ ~ésc tranz. A face să se păgânească. /Din păgân
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PĂGÂNÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni păgân; a se transforma în păgân. 2) pop. A deveni câinos la inimă (ca un păgân). /Din păgân
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂGÂNÍ vb. v. turci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

păgâní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păgânésc, imperf. 3 sg. păgâneá; conj. prez. 3 sg. și pl. păgâneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink