PĂDÚCHE, păduchi, s. m. 1. Nume generic dat mai multor specii de insecte parazite care trăiesc pe corpul oamenilor și al unor animale (Pediculus). ♦ Epitet dat unui om care nu muncește și trăiește din munca altuia; parazit. 2. Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor, hrănindu-se pe seama acestora. 3. Compus: păduche-de-lemn = ploșniță. – Lat. peduculus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂDÚCHE ~i m. 1) Insectă parazită hematofagă, de talie mică, care trăiește, de obicei, pe corpul omului și al altor ființe. 2) Insectă parazită de diferite mărimi, care atacă unele plante sugându-le seva. ◊ ~-de-lemn insectă parazită nocturnă, hematofagă, de talie mică, cu corp plat de culoare roșiatică, cu miros neplăcut; ploșniță. /<lat. peduculus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂDÚCHE s. (ENTOM.) 1. (Pediculus capitis) (prin Munt.) mișcoce, (prin Ban. și Transilv.) mișcoi, (prin Transilv.) mișcotei (pl.), (prin Mold.) nicoreț. 2. (Phthirus pubis) (pop.) lat. 3. (Pediculus vituli) (reg.) hâră 4. păduche-de-lemn v. ploșniță; păduche-de-pene-și-de-păr (Mallophaga) = păduche-malofag; păduche-malofag v. păduche-de-pene-și-de-păr; păduchi-țestoși (Coccinea) = coccide (pl.).
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂDÚCHE s. v. căpușă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pădúche (pădúchi), s. m. – Insectă parazită (Pediculus capitis). – Mr., megl. piducl’u, istr. peducl’u. Lat. peduculus (Pușcariu 1240; Candrea-Dens., 1302; REW 6361), pe care Petronius îl folosea deja în forma peduclus; cf. vegl. pedoklo, it. pidocchio, prov. pezolh, fr. pou, cat. poll, sp. piojo, port. piolho. – Der. păducherie, s. f. (mulțime de păduchi); păducherniță, s. f. (colțul-babei, Tribulus terrestris; plantă contra păduchilor, Lepidium ruderale); păduchia, vb. (a se căuta de păduchi), pe care Pușcariu 1241 îl duce pînă la lat. peduculare, este probabil un der. interior; păduchios, adj. (cu păduchi), mr. piducl’os derivă, după Pușcariu 1242, din lat. peduculosus. – Cf. păducel.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pădúche s. m., pl. pădúchi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂDUCHEÁ, păduchez, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A îndepărta păduchii (1) din păr, de pe corp sau de pe haine; a (se) despăduchea. [Var.: păduchí vb. IV] – Din păduche.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A PĂDUCHEÁ ~éz tranz. (capul, corpul, hainele) A curăța de păduchi. /Din păduche
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂDUCHEÁ vb. a (se) despăduchea, (Munt.) a (se) purica.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂDUCHE-DE-CÁL s. v. coropișniță.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂDUCHE-DE-PERÉTE s. v. păduche-de-lemn, ploșniță.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂDUCHELE-CÁLULUI s. v. colțul-babei.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂDUCHELE-ELEFÁNTULUI s. v. colțul-babei.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂDUCHI-DE-ȚIGÁN s. pl. v. dentiță.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂDUCHII-PÓPII s. pl. v. spânz.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
păducheá vb., ind. prez. 1 sg. păduchéz, 3 sg. păduchează, 1 pl. păduchém; conj. prez. 3 sg. și pl. păduchéze; ger. păduchínd
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pădúche-de-lémn s. m.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pădúchele-cálului s. m.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂDÚCHE (lat. peduculus) s. m. 1. Denumire dată mai multor specii de insecte parazite hematofage care trăiesc pe om și pe animale sau plante. ◊ P. corp = insectă de c. 3 mm, alb-cenușie hematofagă parazită pe corpul omului (Pediculus corporis hominis); transmite tifosul exantematic și febra recurentă. ◊ P. de cap = insectă de c. 2 mm cenușie, parazită mai ales pe cap (Pediculus capitis). Transmite aceleași boli ca p. de corp. ◊ P. lat = insectă de c. 1,5 mm, de culoare galbenă sau albicioasă, parazită în regiunea pubiană, uneori și în regiunea axilară (Phthyrius pubis). 2. P. de plante v. afide. 3. P. de pene și de păr = malofag. 4. P. de lemn = ploșniță (1). 5. Păduchi țestoși = subordin de insecte homoptere (ex. p. de San José, p. țestos al prunului etc.), parazite sedentare pe plante, dăunătoare, caracterizate prin dezvoltarea unui înveliș protector constituit din producții tegumentare (ceară și lac) sau din chitină (Coccinea); coccide.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂDUCHE chiriaș, jovaliu, mătreață cu mațe, nichitar.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
păduche, păduchi s. m. (peior.) 1. om care nu muncește și trăiește din munca altuia; parazit. 2. persoană măruntă / neînsemnată.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
deșertul păduchilor expr. (glum.) chelie.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink