PĂCURĂRÍE, păcurării, s. f. (Înv. și reg.) Îndeletnicirea păcurarului¹; ciobănie. – Păcurar¹ + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂCURĂRÍE f. înv. reg. Ocupație de păcurar. /păcurar + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂCURĂRÍE s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

păcurăríe², păcurăríi, s.f. (înv.) prăvălie, loc în care se vindea păcura.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

păcurăríe s. f., art. păcurăría, g.-d. art. păcurăríei; pl. păcurăríi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink