PĂCURĂRÍȚĂ, păcurărițe, s. f. (Înv. și reg.) Soția păcurarului1; ciobăniță, păstorită. – Păcurar1 + suf. -iță.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂCURĂRÍȚĂ s. v. ciobăniță, păstoriță.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
păcurăríță s. f., g.-d. art. păcurăríței; pl. păcurăríțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink