PĂCURĂRÉL, păcurărei, s. m. (Pop.) Păcurăraș. – Păcurar1 + suf. -el.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂCURĂRÉL s. v. ciobănaș, ciobănel.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
păcurărél s. m., pl. păcurăréi, art. păcurăréii
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink